Despre cea de-a saptea arta

Daca as recomanda cuiva un film, poate ca prima oara as alege I am David … Ecranizare din 2003 dupa nuvela cu acelasi nume, filmul urmareste drumul unui copil in evadarea lui din lumea concentrationala a unui regim criminal, catre Libertate. Nimic nu poate fi mai bestial in aceasta lume decit crima comisa de un regim politic impotriva acestor suflete pure si curate, reprezentate de copii…. Niciun astfel de regim nu va avea o viata prea lunga si va fi condamnat la un sfirsit la fel de brutal, de crud si demential ca si Raul esential ce i-a dat nastere si l-a mentinut la putere pe toata durata existentei lui. Varianta cambogiana a acestei tragedii moderne, petrecuta chiar in zilele existentei noastre este First They Killed My Father – Întâi l-au omorât pe tata din 2017, in care Raul se ridica la aceiasi dimensiune monstruoasa si nimicitoare… O societate alienata, o lume halucinanta, un peisaj selenar, o populatie de insecte condamnate la moarte de un Frate mai Mare care se viseaza Genial, Grandios, Monumental, Martial… O lume profund bolnava, din care nu poate si nici nu va scapa nimeni si nimic…

As Far as My Feet Will Carry Me – Până unde mă vor duce picioarele din 2017, in care prizonierii de razboi germani din cel de-al doilea mare cataclism planetar, condamnati la ani grei de munca silnica de Tribunalul Poporului, doar la citeva zile dupa armistitiul Germaniei isi urmeaza calatoria catre Siberia, pentru a muri in minele de plumb in numele unui Tribunal, o Instanta omeneasca corupta si dementiala care isi aroga intotdeauna cind vine vorba de nimicirea vietii a zeci de mii, a milioane de semeni umani, numele „Poporului” pe care si-l insusesc in mod samavolnic cautind sa-si acopere crimele personale in spatele unui simplu substantiv comun…. Filmul descrie dorinta de viata si libertate care-l conduce pe eroul nostru sa traverseze Siberia pe la Polul Nord, apoi sa se intoarca spre sud traversind nesfirsita Rusie pentru a ajunge la granita cu Pakistan. O poveste de dragoste si plina de Dragostea de Viata asa cum nu de putine ori s-a mai intilnit….

The Way Back – Drumul de întoarcere, ecranizare din 2010 dupa romanul The Long Walk, este exact aceeasi poveste de dragoste de viata a unor eroi polonezi condamnati la aceeasi Siberie de ghiata si lupta lor spre Libertate. Drumul acestor temerari ce strabat doua deserte arse de soare si desertul iernii polare, pentru a traversa iarna Himalaia, ar trebui sa ridice in inima si in mintea spectatorului intrebarea> „Cum este posibil ca oamenii sa ajunga sa ii raneasca pe fratii lor in asemenea mod?” In ce fel de lume bolnava, alienata, smintita si ticaloasa traim?! Cum de avem de la noi pretentia de-a ne mai numi oameni, cind ajungem sa-i facem fratelui nostru, Om, un asemenea Rau, desavirsit si total…

Si sirul intrebarilor ar trebui sa ne biciuie constiinta pentru a se inscrie aici pentru vesnicie, ca astfel de atrocitati sa nu se mai poata niciodata repeta!

Din nefericire relitatea cumplita ne arata ca nu departe de noi, si in aceleasi teritorii unde Raul a salasluit, mai continua inca sa-si arate fata hidoasa, a unui Monstru milenar, insetat de singele omenesc….

Din aceeasi parte de unde se porneste toata aceasta intreaga tragedie umana pentru a atinge un plan planetar, avem si bucuria de-a urmari o capodopera a celei de-a saptea arte, purtind numele lui Akira Kurosawa, in povestea ecranizata de el, Dersu Uzala, in care ne apare o alta lume dar aceeasi dragoste de viata, pe care o reintilnim in toate aceste mari ecranizari ale unor vieti traite de oameni normali adusi de evenimente nedorite de ei la un nivel monumental, eroic, in care viata lor se confunda cu tragedia traita de alte zeci, sute de milioane de oameni, condamnati definitiv la Gulag si Siberii de ghiata, fara alta vina decit aceea ca s-au nascut intr-un secol inchinat zeului Razboiului de catre eminentele intunecate ale acestei lumi…. Prin urmare, aveti grije dragii mei, de felul cum va alegeti conducatorii si mai ales la ceea ce va asteptati de la ei!

Si pentru a termina intr-o nota pozitiva, v-as recomanda nu in ultimul rind , The Hidden Fortrress, Fortareata Ascunsa, film din 1958, sub regia aceluiasi Akira Kurosawa, un film plin de eroi, cei doi generali legendari Rokurota Macabe, interpretat de celebrul actor Toshiro Mifune care va juca alaturi de marele regizor japonez si in Cei sapte samurai, Garda de corp – Yojimbo, dar si thrilerul psihologic plin de mister Rashomon, el va lipsi doar in Kagemusha – Sosia, un film cu profunde implicatii psihologice si in Ran – ecranizarea regelui Lear a lui William Shakespeare in varianta japoneza. dar nu va lipsi din Throne of Blood – Castelul paienjenisul, varianta japoneza a piesei shakespiriene, Machbet. Celalalt general legendar, Tadokora Hyoe, condamnat pe nedrept de stapinul sau un satrap nemilos si crud, va alege sa se alature printesei Yuki Akuzuro care in ciuda infringerii clanului ei, se dovedeste a fi un conducator intelept, ce poate sa inteleaga lumea si efemerul ei…..

„Viata noastra a oamenilor

S-o mistuim precum focul.

Viata unei ganganii

S-o aruncam in foc!

Socoteste bine si vei vedea,

Ca lumea e intunecata.

Ca lumea asta trecatoare e un vis.

Festivalul focului.

Cele dou personaje secunde, Tahei si Matashichi, ce ne amintesc de celelalte doua personaje ale lui Sir Walter Scott, Gurth si Wamba, se regasesc atrasi impotriva vointei lor intr-un razboi pe care nu il inteleg si nici nu si-l doreau si ne vor insoti pe tot parcursul acestui periplu prin iadul vietii omenesti, cu naivitatea si cinismul pe care-l imbraca toata aceasta tragi-comedie umana….

Nascuti in Arcadia

Lumea in sine nu este asa cum ne-am astepta, un Ocean al Furtunilor, un „Pacific” ce-a speriat pe primii sai exploratori care au intrat in apele sale tumultoase, in furtunile ce pareau a ameninta cu disparitia micile lor vase de lemn propulsate doar de suflul neobositului Eol si care au numit acest ocean al furtunilor oceanul Linistit, tocmai pentru a-i cistiga bunavointa, bunavointa lui si pe cea a Zeilor atit de cruzi si maniosi pe om… Contrar a tot ceea ce s-a impamintenit in idea omului, Lumea este o oaza de Lumina si Caldura in tot acest Univers dominat de intuneric si de gheturile vesnice. Acest Soare ce incalzeste cu razele lui cu atita generozitate Pamintul de circa 4,6 miliarde de ani a facut posibila aparitia Vietii pe aceasta miraculoasa insula, o pata minuscula, aproape neglijabila, daca ne raportam la masa si expansiunea la care sa afla Universul. Si tocmai aici si-a gasit fagasul cel mai frumos peisaj din Nesfirsit. Un Eden, un colt de Paradis, poate unic, care pina acum n-a putut fi descoperit a-si avea echivalentul nicaieri in tot acest Necuprins…. Arcadia, in care fiecare dintre noi a pasit la nasterea si intrarea lui in acest Paradis. Aici ne-am putut bucura sufletele, ne-am putut incalzi trupul, aici am descoperit iubirea si apoi dragostea, pentru a trai alaturi de cei asemeni noua Fericirea. Fericirea pe care aceasta beatitudine, aceasta feerie, aceasta insula plina de vraje, de dragoste si de caldura solara, omeneasca, de o alta natura, ne-a permis sa descoperim divinul ce ne-a binecuvintat daruindu-ne

Viata, cadoul suprem pe care il poate obtine materia, insufletita cu toata aceasta energie ce emana si se disipa din noi asemeni energiei emanate de Sori. Pentru ca in interiorul nostru sintem construiti dupa aceleasi principii ce fac ca Stele sa straluceasca in imensul Abis si in noaptea Eterna in care Universul este cufundat. Doar aici am putut cunoaste Ziua cu Soarele ei si Noaptea ce apartine Lunei, Galaxiilor si miilor de sori, un spectacol ce nu-si poate gasi egalul in Nimic! Creati din dragoste, am sosit aici pentru a impartasi la rindu-ne elementul propriei creatii. Suflete nevinovate si sincere ne-am trezit in mijlocul frumusetilor in care Natura divina ne-a inconjurat, cu toata vraja viului ei si cu toata roza culorilor luminii reflectata in alte mii de culori ale spectrului vizibilului, in sunetul muzicii ce ne incinta auzul la ciripitul pasarilor, la vuietul padurii, la sovaitul apei si ce aprind in noi toate senzatiile si trairile minunate pe care le intilnim de-atitea ori in aceasta Viata…. Intreg Pamintul este un loc al Edenului, un Paradis al Zeilor, Arcadia atit de mult visata de Om…. Si asa va ramine cite vreme omul n-a avut destule cunostinte, dara nici putinta de-a ridica pretentia de-a deveni el insusi Demiurg. Demiurgul cel rau…..

ET IN ARCADIA EGO…

Cu totii venim in aceasta lume fara sa stim ceea ce ne asteapta, ceea ce sintem, ceea ce vom deveni, ceea ce ceilati asteapta de la noi ca pentru ei insisi sa fim… Ne trezim aruncati asemeni naufragiatului pe un tarm ostil, un tinut stincos si arid, batut de valurile Oceanului vietii ce ne arunca in fata rafale de ploaie si vint inghetindu-ne sufletul plin de atita sensibilitate ascunsa in acest trup firav, predispus la atacul celor mai marunte din vietatile lumii, gata oricind ca sa stinga lumina micuta ce pilpaie ascuns in interiorul fiintei, pina la cei mai feroce predatori ce exista in acet Univers nesfirsit, ce ne vor devora ca pe o biata prada ce le poate doar satisface o mica parte din foamea nesfirsita ce-i chinuie permanent. Sintem aruncati in aceasta lume, Ergasterion, asa cum ar fi spus anticii, o colonie penitenciara in care sufletele pacatoase ale altei lumi au fost trimise aici pentru a-si plati crimele comise intr-o viata anterioara. Un tarim al suferintei. O viata ce va fi condamnata la cele mai mari nefericiri si nedreptati din cite pot fi inchipuie de o minte omeneasca. Si inca chiar si mai mult… Neputinta de-a schimba implacabilul Destin. Nefericirea si blestemul de-ati consuma viata efemera alaturi de alte fiinte, mult mai slabe, mai tematoare, cu o fata interioara mult mai schimonosita decit insasi sufletul tau blestemat si nefericit. Si mai presus de toate, constiinta ca tot raul acestei lumi ar putea dispare ca prin vis, doar in citeva saptamini, luni, daca toata aceasta turma de suflete debusolate si ametite de toate lucrurile fara nicio insemnatate ale acestei lumi, atrase de mirajul unei fericiri pe care nu o vor descoperi niciodata, pentru ca o cauta acolo si in lucrurile in care nu o pot gasi… Adevarat spunea inteleptul, ca nu iti vei putea niciodata afla fericirea in mijlocul unei lumi ea insasi nefericita… Pentru ca suferinta ei iti produce mai multa nefericire, durere, decit poti tu insusi sa descoperi in tine si in cei care s-au nascut pentru a darui lumii lumina si caldura prin tot ceea ce sint si prin ceea ce au lasat ca sfinta mostenire omenirii. Traim cu adevarat in Hades, chiar aici pe Pamint. Edenul si Infernul inchipuit de mintea omului exista cu adevarat. Doar aici. De aici au luat toate exemplele pe care le-au fixat in cele doua inchipuite lumi, creatorii lor. Si noi traim in paralel, in fiecare zi, impartindu-ne viata intre cele doua lumi. Pentru ca ne dovedim prea slabi, prea frivoli, prea incapabili ca sa facem alegerea. Aici e Arcadia, uneori ii zarim tarmurile si pasim pe malurile ei incintati si exaltati in fata frumusetilor fara seaman ce se ridica pretutindeni in jurul nostru, in fata fericirii ce straluceste pe chipul si in sufletul semenilor nostri, a bunatatii, gingasiei, iubirii cu care ne incarca sufletele pentru a le impartasi la rindu-ne celor din jurul nostru, rasplatind intr-un fel lumea cu dragostea neconditionata pe care o primim.

Et in Arcadia ego .Nicolas Poussin

Neputindu-ne ridica din mocirla acestei lumi, continuam sa bijbaim in tenebrele ei, fara sa zarim lumina ce ne-ar izbavi. Traim asemeni celor mai putin evoluate din fiintele de pe Pamint, alegind sa ne tarim in genunchi si sa murim intr-un sfirsit, obositi de truda, necazul si chinul ce ne-au insotit permanent pe Pamint. Prea dezbinati de aceasta permanenta orbire a noastra si de tot felul de nimicuri inventate, dealtfel fara niciun fel de importanta, am uitat pina sa si traim. Lasam mostenire generatiilor viitorului o lume mai sumbra decit cea in care noi am pasit si un Pamint mai sarac si mai instrainat fiintei umane, mai neprietenos si ostil. Ii condamnam la un Ergasterion din care noi insine am fi putut sa iesim. Insa neatenti la Viata, am trait ca si cum am fi murit. Pentru ca azi sa murim, fara sa fi trait.

Si totusi, uneori, in acele zile ale vietii cind am gustat din fericirile ei, cind i-am zarit in departare tarmurile insorite si acoperite de apele si padurile luxuriante, de feeria aerului, de albastrul senin si blind al Cerului, putem, fericiti, exclama:

Si eu am trait in Arcadia….

Morometii 2

EVADARE DIN IMAGINAR

Sari la conținut

Morometii 2

O adevarata capodopera a cinematografiei romanesti, dupa 1989…..O lume a satului, adevarata, viata taranului roman dinainte de instaurarea dictaturii comuniste, cu toate intrigile si suferintele ei, si mai ales cu presiunea noii lumi ce avea sa vie, instaurarea uneia din cele mai brutale, criminale si inumane societati, ce pe deasupra mai avea si pretentia de-a edifica une din cele mai drepte tipuri de societate cunoscute de omenire. Pe undeva aceasta istorie tragica avea sa se repete dupa 1989, cind in ani ’90, regimul instaurat de Ion Iliescu si acolitii sai va urma pas cu pas, istoria anilor 1945-1947, cind, pe tancurile sovietice, parintii lor, aduceau in Romania una din cele mai crunte dictaturi. Sub acelasi pretext generos, al instaurari democratiei populare. Pe de alta parte, jocul prestat de actori, este unul cu totul de exceptie, una din cele mai mari realizari ale unei generatii aflate la sfirsit, ultimii exponenti ai unei pleiade de geniu ai teatrului si cinematografiei, lasate total prada disparitiei in ultimii 30 de ani, ca mai toata societatea romaneasca. Dialogurile de exceptie dintre Ilie Moromete si tinarul Nicolae, „Si daca citesti ce faci?” „Aflu.” Ce afli?”, „Ce nu stiu.” „Si ce stii?”, ori, monologul agasant al lui Ilie Moromete, „Ba tu esti atent la ce spui eu aici?”, dezvaluie un Horia Malaele aflat la apogeul carierei sale artistice, precum si remarcile facute referitor la „noua lume” ce avea sa vie, pe care instinctiv, Ilie Moromete o simtea ca va fi total diferita de ceea ce sustineau noii sai adepti, dialogul cu Tugurlan, din care eroul ne dezvaluie ca avea cunostinta de ceea ce se intimpla in tara de origine a Comunismului, unde lucrurile nu stateau deloc asa cum exponentii lui sustineau. Dupa un „Cel mai iubit dintre paminteni”, avindu-l in rolul principal pe actorul urias care a fost Florin Iordache, desi realizat devreme inca, iumediat dupa caderea cortinei de fier, in 1993, ce avea sa aduca o deschidere in lumea filmului si care revazut azi, la peste 20 de ani distanta, ne uimeste prin clarviziunea creatorilor lui aceasta noua ecranizare a lui Marin Preda nu face decit sa ne aduca aminte de o alta mare opera ramasa inca nefructificata de arta filmului, „Delirul”… Per ansamblu filmul este in opinia mea, un habarnalist de exceptie in ceea ce priveste ARTA, cea mai mare realizare a cinematografului romanesc, o incununare a intregii experiente din ultimii 30 de ani, din societatea postcomunista, suprapusa pe opera de exceptie a marelui scriitor Marin Preda, „Morometii 2” si „Viata ca o prada”. Ar fi de asteptat o ecranizare dupa romanul ce urmeaza istoria ultimilor doua opere, inca neabordata de cea de-a 7-a arta, „Delirul”, ar insemna si o impacare a poporului roman cu propria lui istorie, iar lumea filmului romanesc a dovedit prin aceasta ultima ecranizare, ca are maturitatea si sa treaca la infaptuirea ei. Pina la urma aceasta este insasi menirea ei…

Partajează asta:

Similare

Calatori pe o raza de luminaÎn „Fără categorie”

Vinzatorii de viseÎn „Fără categorie”

MoarteaÎn „Fără categorie”Publicat în Fără categorieEditare

Navigare articole

ARTICOLUL ANTERIORNaluca

Lasă un răspuns

TEXT WIDGET

This is a text widget, which allows you to add text or HTML to your sidebar. You can use them to display text, links, images, HTML, or a combination of these. Edit them in the Widget section of the Customizer.

ARHIVE

CATEGORII

LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031
« dec.

Caută:

Caută:

BLOGURI PE CARE LE URMĂRESC

NOR DE CATEGORII

Fără categorieprostioare

ETICHETE

cuvintefochartiImaginimentalmitpanta reipesterarealitateuniversvis

LEGĂTURI

Blog la WordPress.com. Tema: Libretto de WordPress.com.

Sari la bara de unelte

Dezautentificare

Carmen Miserabile

In aceasta vreme cind omenirea este sub atacul direct si distrugator al acestui virus necrutator ce face ravagii in fiecare catun, in fiecare targ si oras, in fiecare tara de pe batrinul continent si departe, departe, pina dincolo de ocean si de muntii Urali ajungind pina pe un plan planetar, „ne apasa mai greu gandirea” vorba marelui nostru poet, la cita mizerie exista in aceasta lume din spatiul carpato-danubian, in televiziunile pline de actori si de impostori de genul lui Marius Tuca, Cristoiu, Gadea si compania, unde le sint invitati unii celorlalti si avind personaje de genul Sosoaca si Simeon, provenind din aceeasi partida „nationala”, ce doar incita la o permanenta URA, aruncind cu galeti de laturi peste tot si peste toate, acoperind cu mizerie intrega perspectiva a amaritului de spectator, ramas perplex in fata suvoaielor nesfirsite de venin ce se ravarsa din gura acestor patriarhi ai neamului, aparatori ai credintei stramosesti si ai libertatilor fundamentale ale omului…. Asta doar de mai putin de un an, de cind PSD ul si marionetele sale nelipsite din Parlament, au pierdut puterea executiva…. Pina acum erau total surzi la vocea strazii, la cei care manifestau impotriva abuzurilor si coruptiei introduse la nivel general si in toate structurile statului Roman, amenintat insasi cu disparitia… Nu numai ca-i blamau pe manifestantii „platiti” de Soros, de agenturile straine, de nu mai stiu cine, dar sustineau chiar eliminarea lor fizica de catre jandarmi prin cele mai violente mijloace, din mijlocul pietii publice… Toti acesti protestatari impotriva guvernelor PSD nu aveau niciun fel de ….LIBERTATI! Abia acum, peste noapte s-au trezit aparatorii indirjiti ai fostului regim pesdist ca guvernul actual, mana in mana cu Johannis, marele tradator al poporului roman, cel care a vandut Romania Germaniei si Europei, ne-au furat libertatile fundamentale, inscrise in Constitutie, pentru a ne da pe mana strainilor, pentru a ne vinde bogatiiile si a ne da tara cui le va da mai mult… Actualii guvernanti se fac raspunzatori de toate molimile si bolile care au lovit Romanica din 1989 si pina azi…. Ei au vandut intreaga industrie, flota, au impilat Justitia sint urmasii stalinismului, noii marxisti, noii securisti crescuti prin grija si la umbra vechii securitati ceausiste, slugile Europei din care noi ar trebui sa iesim pentru a ne alatura marelui nostru vecin si prieten, Rusia Tarului Putin, iubitorul de dacofili, ucigatorul latinilor reprezentati de Europa Unita, cea care a impilat popoarele, eliberatorul Crestinismului Ortodox!

Si in vreme ce tragedia adusa de necrutatorul Covid loveste Romania, provocind o tragedie perpetuua la nivel planetar, aducind moartea si disperarea in casa fiecarui crestin, ortodox sau catolic, fara nicio discriminare religioasa, de rasa sau de orice alt fel, morile de rahat reprezentate de televiziunile aservite acestor forte politice iresponsabile si delirante, varsa zi de zi tonele de mizerie in casele romanilor, inveninindu-le sufletul si inducindu-le ura , intr-un ceas cind cea mai mare nevoie ar fi fost de solidaritate si de sfanta reconciliere nationala, ce pare sa nu se mai nasca niciodata in aceasta tara, lovita de toate nenorocirile inchipuite pina acum…. Mai mult decit oricind, parem a fi o natie alienata, indobitocita de cei 50 de ani de comunism, urmati de cei 30 de ani de neo-comunism, in care singura arma folosita de clasa politica a fost demagogia politica, dezbinarea nationala, indobitocirea propriei natiuni prin tonele de zoaie aruncate in capul bietului roman de pe toate canalele de televiziuni si din toate ziarele de partid…. Si-au dorit si isi mai doresc inca un popor de dobitoci, pe care sa-i duca de nas spre abator in vreme ce singuri isi canta ode inchinate libertatii!

Un popor de idioti, sustinuti de Stat prin mile si pomeni. Asta au ajuns sa-si doreasca si ei insisi! Sa ajunga la mila politicienilor carora azi le depling soarta cu ochii bulbucati la televizor, in vreme ce Mircea Dinescu, care si-a asigurat un loc caldut, ploconindu-se si lingind mana la mai toate regimurile, azi ii imbuiba pe romani cu miresmele bucatelor degustate la televizor in fata lor si cu veninul ce il toarna subtil si abil in sticlele de vin si in urechile auditoriului fidel, indoctrinat pina la refuz de orele de emisiunui ce ii incita la crestineasca ura romaneasca, doar, doar, se va alege praful si pulberea pamintului de ce-a mai ramas din tara asta, blestemata de proprii sai locuitori….

Dati drumul zagazurilor de Ura si Mizerie, rauri intregi de rahat si laturi sa ne innece, sa ne piedem bietele suflete blestemate in fluviul de fiere si venin nascut din bicisnicia, nimicnicia si micimea noastra sufleteasca….

Omul care a reusit sa faca istorie

In urma cu circa 30 de ani am auzit despre el prima oara. A realizat cea mai fantastica deschidere din istoaria sahului, una pe care de cele mai multe ori atunci cind o utilizez azi, la atitea mii de kilometri lumina de momentul sclipitor la care aceasta inteligenta unica, de exceptie, a spitei umane a imaginat-o, nu pierd nicio partida, sau ma rog, aproape niciuna….Omenirea a fost data peste cap de citeva genii, colosale, magnifice, magistrale… El a fost unul dintre acestea, Bobby Fischer, fiul unei familii provenind din abia infrinta Germanie, mama sa ajungind imediat dupa razboi sa emigreze impreuna cu sotul in Statele Unite, unde se va zbate din greu sa-i asigure conditiile necesare educatiei fiului sau dupa ce tatal lui Robert se va reintoarce in Germania natala, lasind singuri pe cei doi copii, fiul si sora acestuia, Joan ramasi doar in grija mamei. Adversarii lui au facut parte din vechea scoala sovietica ce a dominat sahul mondial dupa al doi-lea razboi mondial si pina la aparitia acestui meteor stralucitor ce a strabatut cu o viteza inimaginabila cerul, asemeni unui astru al noptii, iluminind intreaga strategie a sahului. In anul 1958 va cistiga titlui de Mare Maestru devenind cel mai tinar detinator al lui din istoria sahului la doar 15 ani in 1968, iar la 24 de ani in 1967, doar din considerente necunoscute pina azi s-a retras din competitia Internazonale de la Sousse dupa ce obtinuse 8,5 puncte din primele 10 meciuri, tocmai atunci cind ar fi putut deveni si cel mai tinar detinator al titlului mondial. In 1972, la Reykjavik Il va avea drept adversar pe Borys Spassky, cel care la acea vreme detinea titlul mondial fiind reprezentantul de seama al scolii ruse de sah, si poate doar daca veti urmari jocurile purtate intre acesti doi mari titani in care umarul egalurilor este de cca. 11 partide, mai mare decit cel al meciurilor cistigate de ei, puteti avea o imagime mult mai apropiata de realitate… Din pacate dupa aceasta victorie se va retrage din sah, neparticipind la campionatul mondial din 1975 organizat de FIDE, la care challangerul Anatoli Karpov va deveni campion mondial fara sa cistige nicio partida… Astfel va dispare din pacate din lumea sahului un mare jucator, lasindu-ne mai saraci ca niciodata….

POLIDINUL sau o istorie recenta a vechilor naravuri romanesti

Binecunoscutul POLIDIN biostimulatorul produs de Institutul Cantacuzino, care s-a dovedit extrem de eficient in combaterea a numeroase viroze pentru care chiar si vaccinurile existente pe piata nu mai puteau fi utilizate odata ce boala a fost contactata, capabil a invinge pina si virusul declansator al cunoscutei gripe, dar si in alte cazuri extrem de virulente ce puneau in pericol viata celor afectati, a fost creat de o echipa de medici romani de exceptie, produsi de scoala romaneasca din perioada vechilui regim, care dincolo de toate relele ce i se pot imputa a avut si merite certe atunci cind vine vorba de grija fata de sanatatea fizica si mentala a supusilor sai, dar mai cu seama datorita eforturilor sustinute pina prin anii 80 in directia educatiei si creierii de specialisti in toate domeniile si in ridicarea nivelului tehnico-stiintific in ramurile economice, educationale, etc. Si pe atunci, ca si azi a functionat insa, nealterat de trecerea timpului, spiritul neaos romanesc, al lovirii cu dreptul in stingul si sacrificarii oii vecinului spre satisfactia celor care nu contenesc deloc sa cinte ca tot ceea ce-i romanesc nu piere si vesnic va trai! Si pentru a ne dovedi rromanismul, mama lor de straini invidiosi! am pus pe acelasi drum al fierului vechi batrinul Institut, care a luat asftel calea intregii industrii, falnicia neamului romanesc! Sa mai zica gurile rele ca nu sintem noi patrioti si ne batem cu pumnul in piept aratind cit sintem de rromani! Atunci cind vine vorba sa punem pe butuci tot ceea ce s-ar dovedi cit de cit eficient, doar de dragul de-a face loc pentru investitorii strategici promovati de clasa politica iubitoare de profituri rapide si miraculoase de pe urma a tot ce-a mai ramas din mormanul de fier vechi, meseria din tata in fiu a celor mai multi dintre alesii neamului, ajuns in ultimii 30 de ani prin toate parlamentele si guvernele tarisoarei romanesti…. Si uite asa, azi cind s-ar fi dovedit extrem de folositor in actuala criza provocata de virusul covid, ne-am trezit si fara vechii specialisti, atit de greu instruiti, si fara nicio posibilitate tehnica de-a produce miraculosul POLIDIN, pina nici cel mai banal vaccin, pentru care sintem azi obligati sa asteptam productia peste hotarele tarii si importul lui…. asta daca au mai ramas niscaivai creitari la ministerul sanatatii, ultimul dintre toate pentru alesii neamului rromanesc, alaturi de cel al educatiei, strategia acestor adevarati rromani fiind concentrata pe vinzarea bogatiilor naturale si subventionarea activitatii extrem de costisitoare a clasei politice strinse sub larga cupola a Palatului Parlamentului. Aferim! Halal sa le (ne) fie!

Lumea care ne desparte

Sintem toti o particica din marele Intreg, Spatiul si Timpul sint nascute din noi si numai prin noi exista si isI fac simtita prezenta… Milenii la rind am fost disparati de motive stupide, de interese infantile… Este timpul sa incercam sa ne cunoastem, sa incercam sa eliminam acele mici, minuiscule, inexistente, obstacole ce milenii la rind ne-au dIsparat… Este timpul sa ne asezam si sa invatam sa ne iubim, pina inca nu va fi prea tirziu…. O molima ca cea de azi, o catastrofa cosmica, un blestem ancestral, ceva ce va putea la fel de bine sa ne divida….. Dar noi sintem un singur corp, o singura fiinta, purtind in sine un singur sens MAJOR! Si in acest fel sintem condamnati la Izbinda! Sa purcedem deci la a ne iubi NECONDITIONAT! Fiii acelorasi Zei, demult uitati, sa ne regasim originile, sa cautam in Cosmos, care sint darurile facute noua de Zei si sa ne bucuram de aceasta viata de muritori. Pentru ca nimic nu poarta in sine mai multa fericire, imprevizibil si suspans, decit aceasta clipa, cu totul si cu totul efemera, ce se spulbera si se pierde in abisul memoriei….Toate bogatiile si splendorile Universului palesc in fata acestei vieti vremelnice traite pe culmile ei cele mai inalte, oscilind perpetuu intre agonie si extaz… In fata unei asemenea vieti Zeii insasi ar trebui sa devina invidiosi…. Pentru ca neavind ce sa pierzi nu poti aprecia niciodata valoarea inestimabila oferita doar odata cu trecerea ei.

Rememorind trecutul, sa ne construim viitorul. Pentru ca doar acela ce a invatat din repetatele esecuri stie sa traga cele mai mari foloase de pe urma interminabilelor erori. Pentru ca daca greselile nu pot fi evitate, poate fi inlaturat intreg raul adus de aceste erori in asemenea fel incit sa fie extrase numai avantajele ce pot decurge din comiterea lor. Geniul nu inseamna atingerea unei perfectiuni ce va ramine un tel etern pentru toate generatiile nascute din om, ci doar ridicarea omului pe cele mai inalte culmi ale acestui vis mereu efemer…. O perpetua trecere si prefacere a ceea ce va dainui in sinele sau dincolo de toate aceste generatii, trecatoare si ele in acest absolut efemer. Iar omul tocmai prin aceasta forta si splendoare interioara a lui exista si rezista peste milenii, desi generatiile trecutului au trait si s-au stins odata cu el. Transferindu-ne forta de-a infrunta si de-a invinge Timpul desi ceasul fiecaruia dintre noi are orele numarate inca de la momentul cind se naste si isi incepe primele lui batai. Fara sa stie, ori macar sa ghiceasca ce inseamna viata ce i-a fost harazita si care este telul spre care se-ndreapta minat involuntar, inconstient fiind pina si de ceea ce-l asteapta odata ce va fi ajuns pina la capatul ei.

Fiul lui Cain

Multa vreme m-am amagit cu himere, sperind din tot sufletul meu ca adevarul sa fie altul, ca intuitia mea sa ma insele si natura umana sa fie contrar a tot ceea ce eu vedeam, simteam, doream, una buna, pe care doar rodul intimplarii si obstacolele prezente pe drumul vietii s-o fi abatut de la scopul sau, s-o fi denaturat de la adevarata ei realitate, s-o fi indepartat de la menirea ce ei i-a fost data…. Si am incercat din toate puterile mele, slabe si fara influenta, sa contribui la reintoarcerea Omului pe fagasul pe care credeam, speram, ca el a fost asezat, pe calea ce ducea spre fericirea intregii spite omenesti… Pentru ca nu puteam sa accept ca o fiinta capabila de atitea lucruri sublime, complet deschisa spre intreaga lumina a Universului, sa dovedeasca in final capabila doar de ceea ce marginimea fiintei sale putea purta in sine, un egoism marunt si o nimicnicie ce-i trada doar ingustimea si rautatea intiparita in sine doar de ceea ce ar fi putut sa se nasca din neputinta lui in fata Naturii. Toate cuceririle lui orbitoare, toata stralucirea si frumusetile fara seaman nascute de el, piereau, disipind-se in spatiu, in spatele acestei marginimi ce-i intunecau fiinta, dind nastere unui monstru capabil de cele mai injositoare, abjecte si condamnabile fapte…. Multa vreme mi-am hranit sufletul cu amagirea ca omul este bun de la Natura, si doar existenta unor situatii extraordinare au dus la denaturarea spiritului sau, amagindu-ma cu ideea acestei nobleti sclipitoare, pe care ratiunea lui a putut-o naste… Din nefericire m-am inselat, si tot in ceea ce credeam ieri s-a prefacut in tandari in fata acestei fete hidoase, malformate si terrifiante, a naturii lui… Omul este cea mai monstruoasa dintre toate fapturile create de Natura, e dusmanul de moarte al propriei spite si a intregului Univers. E o faptura de cosmar ridicata din tenebrele intunericului si-al noptii. Dar mai cu seama e o fiinta slaba, marginita si purtata de un fals ideal. Sub al carui stindard isi ascunde micimea sufleteasca, egoismu-i marunt si interesele lui de doi bani. Pe care le aseaza in fata interesului suveran al intregii specii. Amagindu-se ca el singur va reusi sa supravietuiasca mortii intregului clan. Ar sacrifrica fara cea mai mica urma de repros intreaga spita omeneasca, doar pentru a-si asigura siesi un loc mai cald sub Soare. N-ar depune nici cel mai mic efort pentru binele altui seaman intru faptura si aflat pina la urma in aceeasi suferinta, comuna. E capabil de-a naste cele mai grozave molime menite a extinge propria-i specie, fara nici cea mai mica mustrare a constintei lui dominata de ratiune. Fiu al lui Cain, isi continua opera criminala incercind sa duca pina la capat actul strabun….

Romania postcomunista

Multa vreme m-a urmarit ideea pe care noii corifei , „revolutionarii” lui Ion Ilici Iliescu, esichierul II al PCR au incercat s-o inoculeze maselor proletare din Romanica, si spre regretul si disperarea mea profunda, au si reusit! Ce au mai prostit la generatiile vechi si noi…. unii se mai prostesc si acum incercind sa improaste cu noroi realitatea si oamenii ce traiesc in ea, purtind mai departe stindardele proletare ridicate tovaraseste de Adrian Nastase, Victoras Ponta si ultimul mare zmeu, Bulibasa de Alexandria. Rind pe rind, singele lor de gitanes se va revolta impotriva exploatarii democrat liberale! Bravo tovarasi! Sint perfect de acord cu excelentele voastre profund indurerate de starea jalnica a fostelor mase proletare, peste noapte transformate de voi in mase de manevra electorala, sau mai sincer spus, in milogii momentului! Ani de zile ati propovaduit frica de reintoarcere a burgheziei retrograde si a regimului mosieresc! Te bufneste rasul de palavrele ingrigurtate de voi in toti acesti 30 de ani, in care ati reusit sa va imbogatiti peste noapte cu averi prin care un biet primar de catun bate la fund Domeniile Regale ale EX statului Roman! Vorba lui Nenea Caragiale, „Bravos natiune!” „Halal sa-ti fie!”

In locul marilor mosieri au ajuns fostii tractoristi ai regimului comunist, deveniti peste noapte doctori in drept, in economie subterana si evaziune fiscala! Iar bietii tarani, halal sa le fie, i-au nominalizat ani dupa ani, capitani de plai si haiduci locali, pina au ajuns sa devina marii imbogatiti intr-o tara populata numai de muritori de foame… Iar acolo unde marii boieri mai lasau sa traiasca pe linga curtile lor si pe amaritii lipsiti de orice mijloace de trai, au fost inlocuiti de noiii ciocoi, hotariti sa lase sa moara in cea mai neagra saracie pe toti cei care in inconstienta si imbecilitatea lor i-au creat….

Pentru ca Istoria intotdeauna se razbuna, insa nu asa cum noi ne-am fi asteptat, ci doar dupa legile ei, nestiute si necunoscute de nimeni….