Viata este asemeni unei calatorii. Te urci intr-un tren, ce te poarta catre o destinatie necunoscuta. Cunoscute sint doar… necunoscutele ei… Alaturi de tine sint o multime de alti pasageri, ce apar si dispar, in functie de statiile pe care trenul le intilneste in calea sa. Calatoria este insotita de o suita de surprize, ca si de mai multe,  sau mai putine, momente  de adevarat miracol, sta insa numai in puterea ta sa le poti identifica si trage foloasele de cuvinta. Cu alte cuvinte, poti trece fara a culege prea multe invataminte, ca o valiza prin gara, sau viata ta poate avea anumite valente, in functie de atentia pe care o acorzi acestei calatorii, de placere pina la urma, pentru ca viata este un miracol, ce trebuie pretuit ca atare, si nu o povara, asa cum pare a fi pentru cei mai multi din calatorii fara speranta, purtati de acest tren, catre o destinatie prea bine cunoscuta tuturor….

Reclame

Abis

 

Sint asemeni calatorului prins intre doua trenuri, unul care inca n-a sosit si celalalt, care nu se stie cind va pleca… Ma misc in aceasta relatie de absoluta dependenta, ce nu-mi permite nicio abatere de la un orar inca neprestabilit… Exista doar certitudinea unui blocaj, fara nicio urma de speranta care sa-mi permita sa intrevad orice posibila iesire din Labirint… Pierdut, fara firul Adrianei, cu aripile lui Icar topite de apropierea de Soare, ma prabusesc fara nicio putinta de salvare, in abisul deschis de Neant…

Pe tine

Pe tine te arunc din inima mea, nu meriti sa te tin in sufletul meu sincer, curat si puritan. Prea mult am acceptat minciuna ta, ipocrizia si fatarnicia pe care ai manifestat-o de fiecare data cu o trufie demna de cel mai aprig dusman. N-am incetat niciodata sa incerc sa te schimb, dar incercarile mele firave s-au lovit de fiecare data ca de-un zid. Am obosit sa mai depun atita efort pentr-un suflet sui. A carui singur raspuns consta doar in tendinta de-a manifesta acelasi caracter infam. M-am saturat sa mai investesc in tine increderea mea. Doar pentru a constata ca tot ceea ce stii este doar sa incerci sa inseli, distrugind orice speranta ca vei putea vreodata sa te schimbi. Ca vei deveni vreodata altcineva. Ramai asa cum iti doresti, n-am sa-ti port nici cea mai mica ranchiuna, ba chiar iti doresc tot binele lumii si fericirea pe care impreuna n-am fi putut-o niciodata afla. Adio deci si ramai mai departe asa cum iti doresti, eu unul insa te-am scos definitiv din inima mea.

Mars funebru

Mi-as fi dorit sa-ti ridic un imn triumfal, ca un semn al iubirii filiale ce ti-o port, bietul meu neam, ratacit si strain in propria-ti casa… Mi-as fi dorit sa ma impac cu durerea de-a te vedea mereu alungat si pribeag, din propria-ti tara… Mi-as fi dorit sa te pot ajuta sa te trezesti din somnul mortal in care te-au adincit tocmai cei pe care tu insuti, in inconstienta si nemasurata ta ignoranta, i-ai ales, pentru a-ti conduce destinele, si care azi te conduc catre moarte, cu nonsalanta si nepasarea unui macelar, ce-si conduce turma de vite, catre abator… Mi-as fi dorit ca macar in ast an, sa te bucuri, de ziua ta, de munca ta, de fericirea de-a culege propriile roade, de pe pamintul harazit tie de Dumnezeu, mi-as fi dorit sa-ti fi putut imbratisa, fii plecati departe, si reintorsi la ei acasa, pe vatra strabunilor ce si-au dat viata pentru ca ei sa poata trai in hotarul tau, fara sa mai fie niciodata supusi umilintelor de pina atunci… Mi-as fi dorit ca de bogatiile tale sa se bucure si bietii tai fii, nu doar o mana de profitori, dispusi sa le vinda pe citiva arginti, unor profitori de ocazie, asemeni hienelor ce sint atrase de mirosul de cadavru pe care il emana cei care-ti conduc azi destinele, asemeni unor ciocli, ce conduc un car funerar… Mi-as fi dorit sa-i pot ierta, pe toti vinovatii de starea ta muribunda, pentru copiii care n-au niciun viitor, fara orizont, condamnati sa-si iroseasca viata fara rost… pentru batranii tai, care dupa o viata de munca, i-ai condamnat sa nu aiba nici macar atitia bani, pentru cel mai ieftin azil… Pentru spitalele tale, fara medici si fara medicamente, adevarate crematorii umane… Insa n-ai inteles nimic… Si continui sa repeti la nesfirsit aceeasi scena a unui teatru absurd, un spectacol delirant, alegindu-ti indivizi dezumanizati, ce te conduc in ritmul unui mars funerar catre propria-ti groapa…

Viata ca viata

Ma voi retrage in pustiu, pentru a-mi infringe acolo ultimile dorinte ale acestui trup efemer. Ma voi urca pe virful unui munte, pentru a incheia aici cu mine insumi impacarea ultima de pe acest tarim. Ma voi oferi prada singuratatii marii, pentru a o lasa pe ea sa umple haul deschis in sufletul meu. Sint prea slab pentru a schimba singur raul imens ce predomina pretutindeni ca o pedeapsa divina in aceasta lume, o adevarata Colonie penitenciara, sau Ergasterion… Prea putinele clipe de fericire se pierd in noianul de suferinta ce macina omenirea inca de la nasterea ei… Orice suflet nou adus in lume este un nefericit lasat prada durerilor si suferintelor lumii. Nu exista fericire deplina in aceasta lume. Oricit de mare ar fi o bucurie traita, suma suferintelor ce-o vor urma o vor depasi pina intr-acolo, incit aproape ca o vor sterge cu totul din constinta, tot ce va ramine va fi doar o dulce amintire, o mica alinare, ce te va ajuta sa infrunti pe mai departe raul nesfirsit al acestei lumi. Caci de-ar fi sa fii lipsit pina si de aceste mici bucurii, viata ar deveni atunci aprope imposibil de suportat. Doar aceasta permanenta retraire a memoriei iti permite sa infrunti vicisitudinile fara sfirsit ale vietii. Insa lipsita de aceasta lupta, viata ar fi o forma de traire mult prea fada si total lipsita de continut. Pentru ca ceea ce-i confera farmec vietii este tocmai depasirea acestor obstacole si reusita de-a infringe o mare parte din raul acestei lumi. Aceste mici victorii sint tocmai cele care iti vor oferi o raza de speranta, ce-ti va hrani vointa de-a continua lupta, orice acceptare a infringerii, orice abdicare de la confruntarea cu viata, ar insemna sfirsitul, viata este pina la urma o condamnare la lupta perpetua dintre contrariile acestei lumi.

As vrea…

As vrea sa-ti inchin o oda de iubire, cum nu s-a mai scris vreodata in nicio limba a pamintului, sa topeasca in ea toata caldura si lumina si bucuria sufletului meu, as vrea sa ma transform intr-o torta de foc si sa ard asemeni unei stele, luminind intreaga planeta si sistemul solar si Calea Lactee cu focul acesta, vesnic viu, ce-mi mistuie sufletul si curge din carnea mea, topind totul in jur, revarsindu-se intr-o mare de lumina si iubire ce topeste pina si gheturile vesnice ce salasluiesc de miliarde si miliarde de ani in batrinul nostru Univers, as vrea sa ma aprind, asemeni unei stele si sa ard pina la ultimul atom din carnea mea, transformindu-ma intr-o stea pitica, ce-si traieste ultimile clipe din existenta sa, daruindu-se lumii din care s-a nascut, pentru a renaste intr-un Univers paralel, intr-o noua Galaxie, ce abia acum se infiripa, din noianul de plasma, ce se scurge printr-o Gaura neagra, pentru a framinta intreaga energie primita, in materia din care noii sori, constelatii si planete minuscule, se vor intrupa intru fiinta, in a Timpului umbra, mentinind nestins focul primordial. As vrea sa curg asemeni lavei unui vulcan, la picioarele tale, pentru a-ti marturisi marea dragoste, ce ti-o port…
Insa nimic din toate aceste nu se va petrece vreodata aievea. Pentru ca sufletul meu impietrit, nu va lasa nimic sa se vada, voi pastra in mine suferinta ce ma mistuie, ducind-o cu mine, pina atunci cind Moartea va binevoi sa ma elibereze, de tot ce-am fost nevoit sa pastrez, bine zavorit, in acest trup efemer….

Sfirsitul Democratiei

Privita ca o adevarata zeita incoronata peste lumea Apusului odata cu zorii modernitatii, Democratia a insemnat redarea adevaratelor valori ale umanitatii. Libertatea, Egalitatea, s-au intronat peste sclavia trecutului, oferind omenirii o prosperitate niciodata cunoscuta pina atunci. Viata a cunoscut o valoare in continua crestere, dincolo de lipsa ei de insemnatate de pina atunci, „o viata nu inseamna nimic, insa nimic nu valoreaza cit o viata” devine dictonul Epocii Noi. Umanismul si Epoca Renasterii, vor influenta puternic Iluminismul, redindu-i cele mai generoase achizitii ale antichitatii, ce  vor fi ridicate acum de mintile luminate ale Vestului la noi valente. Primele doua secole apartin Lumii Ideilor. Acum se pun bazele gindirii Epocii Moderne. Ultimile doua sint rezervate in totalitate stiintei. Avintul tehnologic nascut un secol in urma, va cunoaste o crestere fara precedent. Aparitia unei abundente a bunurilor de consum vor creste nivelul de viata si vor valoriza viata omului, mai mult decit oricind pina atunci. Pentru sclavul iesit din intunecatul Ev Mediu, precind viata nu avea o prea mare valoare, lipsita fiind de atributele ei fundamentale, nu a fost prea greu sa renunte la ea de dragul Libertatii pierdute. Gata de Revolutie in orice moment, asteptind doar cadrul propice desfasurarii luptei pe viata si pe moarte, gata oricind sa puna pe altarul luptei insasi bunul cel mai de pret care-i mai ramasese. Aproape singurul, si asa cum se prezenta, nici nu prea mai insemna vreo valoare. Dupa recistigarea  lor, dupa marea explozie industriala, dupa infuzia de bunuri viata lui capatase din nou o valoare, mai mare decit oricind. Acum intervine si incercarea lui de-a le pastra, renuntind la lupta ce i le oferise, uitind ca pentru a cuceri si detine ceva trebuie sa fie dispus oricind sa renunte la tot ce-a cistigat, sa-si sacrifice propria-i viata de dragul Libertati…. Acum insa el nu mai era dispus s-o faca si in acest fel deschide drumul celor ce ca si mai inainte atentasera la Libertatatea lui. Insa acum nu mai este aproape nimeni dispus sa se mai sacrifice pe sine. Automultumit in autosuficienta lui, omul epocii noastre se reintoarce la starea din trecut, de Sclavie, datorita inactiunii lui, apatiei, somnolentei, lipsei de reactie la abuzurile celor care se pregatesc sa-i limiteze Drepturile fundamentale, cistigate numai cu doua, trei secole in urma… Deasupra capului sau pluteste acum mai amenintator ca niciodata, spectrul hidos al Sclaviei. Lipsa lui de reactie este lantul de otel ce-l tine tintuit in fata ororilor ce se arata. Libertatea lui este azi numai o iluzie in care se complace si se cufunda, pe drumul ce-l poarta catre noua lui situatie de Sclavie. Omul modern, aceasta mareata creatie a ultimilor 4 secole de lupta, este el insusi iremediabil pierdut…Este insasi Sfirsitul Democratiei.

Ali Baba si cei 40 de ministri

„Veniti la mine copiii mei!” Cam asa ar trebui sa sune cuvintele ce ar insoti aceasta imagine a lui Ali Baba, creatorul guvernului celor 40 de ministri noi…. „Veniti la mine sa va umplu de cadouri si mariri de pensii, de salarii, sa va fericesc cu ajutorul social si Romania sa prospere in lume prin intreprinderile mici si mijlocii de genul SC Teldrum SA, Fondul National de Investitii publice, ca si alte numeroase firme frumoase pe care am de gind sa le pun in practica cu ajutorul banilor dumneavoastra, pina ce, in sfirsit, le voi falimenta, dupa ce voi invirti binisor banii de la Copiii institutionalizati, de care m-am folosit doar pentru a da nastere acestui sistem piramidal de joc, gen Caritas, din care numai gasca noastra politica are de cistigat!

Veniti plini de incredere si lasati-va aici economiile voastre, cam subtirele ce-i drept, ele vor creste in citeva luni de zile si ne vor permite sa achizitionam tot ce-a mai ramas functional din economia falimentara, va promitem ca nu va mai ramine nimic pe aici, toate bunurile le veti lua din import, pe banii pe care ii vom imprumuta in numele vostru si pentru noi, pentru a impulsiona cresterea economica fabuloasa declansata in ultimile luni.

Veniti la mine copiii mei! Va promit o Justitie complet decapitata si o Curte Constitutionala slugarnica si total supusa nevoilor partidului noastru mereu in crestere si dornic de-a prelua intreaga putere in Stat. Vom supune serviciile scopurilor noastre nobile, acelea de-a proteja intreprinderile alesilor neamului, pe orice pozitii s-ar gasi, de la Primarul de catun, la Parlamentarul corupt si bun, care stie sa foloseasca in scopul personal si de Partid intreaga putere oferita de Institutiile Statului Roman! Iar Economia va dudui din nou, tun dupa tun!

Veniti la mine copiii mei!

Alibaba, va garanteaza libertatea deplina si disolutia statului paralel!

Poporul AplauDacilor

Pentru cei care sint atit de mandri de originile lor, destul de incerte de altfel, inconstienti fiind ca in decursul mileniilor s-au revarsat pe aceste paminturi atitea semintii de popoare, purtate de nesfirsitele nisipuri ale Asiei, incit ei pot fi mult mai degraba urmasii lor, o varianta ceva mai plauzibila decit cea a fostilor Daci, o populatie ce si-a marcat sfirsitul de-acum peste 2,000 si ceva de ani, cit si pentru acei care iesiti din totalitarismul comunist si-au pastrat vechile naravuri, care au facut din acest popor obisnuit de oameni, unul de slugi si lichele, gata sa-si vinda prietenii, fratele sau sora, pentru o situatie mai buna pentru el. Comunismul, sau cei 75 de ani de dictatura proletara, au marcat profund in firea acestui popor citeva „cistiguri” pe care azi le purtam in noi, supunerea si slugarnicia oarba fata de conducatori si hotia care macina profund societatea romaneasca ca si statele pe unde s-au aciuat cetateni romani… sau cetateni de nationalitate romana, pentru ca alte natiuni, spre deosebire de noi si-au pastrat o anumita curatenie sufleteasca, nefiind marcati de aceste vicii ale comunismului. Ca un adevarat profet, Ceausescu spunea in 1989, incadrat la Tirgoviste intre cei doi militieni, „Tinere, in cei 75 de ani comunismul a fost inoculat adinc in sufletul romanilor.” si din pacate nu se insela deloc….

Marea Adunare Populara organizata de PSD, de Dragnea si acolitii sai, dovedeste profund acest adevar! Milioane de romani adusi la Bucuresti pentru a se ruga in genunchi Tatucului iubit sa nu-i paraseasca, sa ramina ca sa-i fure pe mai departe, si mai virtos, cu gasca lui de sacali, infometati si hasmesiti, prea bine dedati la rautati si neinvatati la bine. O gasca de semidocti si semianalfabeti, insa adevarati Doctori si Profesori in ale hotiei, coruptiei, minciunii, demagogiei si populismului de cea mai proasta factura. O ceata de hoti invederati in rele, care cu ajutorul unei prese scrise si mai ales a unor televiziuni de scandal, adevarate tribunale ale poporului din anii ’50, mult prea invocati chiar de ei, pregatesc zi de zi un spectacol gretos si grotesc al unor executii publice, pe acelasi scenariu si avind aceiasi actori ai foamei, ce se dirijeaza in avocati ai poporului, prea greu de cap si obosit de atita scandal public fara sfirsit, ca sa le mai si inteleaga masinatiunile ieftine si telurile mirsave….

Un popor de aplauDaci, gata sa-si vinda viitorul pe 150 de lei sau pe cei aproape 200 de lei pe care ii primeste ca ajutor social, de la Primarul anchetat penal pentru milioanele, sutele de milioane de euroi delapidati de la acest neam de eroi ce a ajuns sa traiasca din mila publica… Un popor de milogi si slugoi, gata sa spuna ceea ce-i sufla angajatul de la Primarie, pentru a-si arata vesnicul atasament fata de sefii sai…. Rezultatul celor 75 de ani de Comunism si ai celor 28 de ani de „Democratie originala”… In final, Ion Iliescu a invins!

Intr-un fundal departat se aud miile de muncitoare revolutionare de la APACA, care in 1990 scandau pline de elan revolutionar: NU VREM LEI, NU VREM VALUTA, VREM PE ROMAN SA NE FUTA!”
SI Petre Roman ne-a FUTUT! Poate ne mai fute si azi. La o lalta cu intreaga conducere de Partid si de Stat. Cam cu asta ne-am si ales dupa cei 28 de ani. Altii isi mai doresc sa continue pina si azi. Sa experimenteze intregul potential sexual al alesilor neamului…. Pofta Buna stimati concetateni!

„Victimile” Justitiei

„Nemiloasa” Justitie romaneasca care vreme de peste un sfert de secol a asistat nepasatoare si nepartinitoare la Jaful national, este, culmea ironiei, acuzata de marii corupti din rindul clasei politice constituita in adevarate retele de tip mafiot, fara granite de partid, ideologice sau de alta natura, de incalcarea drepturilor fundamentale ale infractorilor de drept comun! Cu alte cuvinte i se aduce invinuirea absurda, ca isi permite luxul sa priveze de libertate si alte drepturi civile si constitutionale, precum dreptul de-a fi ales si de-a detine functii publice, tocmai pe infractorii care au subminat economia nationala, au distrus intreaga industrie si si-au insusit in mod fraudulos bogatiile nationale. Pai acesta este insasi sensul existentei Justitiei in cadrul unui Stat, mentinerea sistemului Dreptatii, pe baza caruia este constituita si functioneaza intreaga societate! Justitia este cea care asigura in interiorul unui stat domnia Dreptatii, Libertatea, Egalitatea si Echitatea sociala intre membrii sai. In absenta acestui sistem de mentinere a Dreptatii, statul se va prabusi in ruina si anarhie, asa cum s-a petrecut in Romania in ultimii 25 de ani, cita vreme a functionat sistemul mostruos al partidelor politice ce si-au dat mina pentru distrugerea si devalizarea Romaniei. Timp in care Justitia a fost total redusa la tacere de aceasta clasa politica deliranta. Abia intrarea Romaniei in structurile europene si euro-atlantice au fortat in mod imperios necesar restabilirea rolului Justitiei si reluarea activitatii sale de impartire a Dreptatii in granitele de drept ale Statului Roman. Legaturile mafiote ce sudau clasa politica au ajunsa la un nivel fara precedent in cei 25 de ani de anarhie si haos administrativ si politic, de inexistenta a Justitiei si Dreptatii, au impus utilizare in Justitie a unui mecanism sofisticat pentru depistarea si destructurarea acestor retele mafiote, in care au fost incluse pe baza unor protocoale de functionare, institutii ale Statului Roman ce aveau in sarcina lor apararea intereselor fundamentale ale Statului asupra carora atentau aceste grupari de tip mafiot, constituite la baza din politicianistii de ocazie, din ofiteri ai vechiului sistem de securitate si din altii proveniti din noile servicii create dupa 1989, si din noua presa libera aflata la discretia pietei si la mila clasei politice ce isi ridica acum adevarate tribune mediatice de lansare a unor campanii de calomnie si distrugere a oricarui adversar sau concurent posibil. Rind pe rind, figuri cunoscute din media, isi inchina activitatea aservindu-se diferitelor grupari politice de tip mafiot, beneficiind la rindul lor de o suita de binefaceri, plecind de la campanii publice facute de institutiile statului in paginile ziarelor conduse de ei, pina la participarea alaturi de acestia,la privatizarea frauduloasa a unor intreprinderi de virf, strategice, ale economiei nationale. Astfel incit, in scurta vreme aveau sa devina detinatorii unor trusturi mediatice, alaturi de mai vechiul magnat al presei „libere” romanesti, fostul sef al Societatii Dunarea, patronata de fosta Securitate, prin intermediul careia aceasta isi lua din schimburile comerciale ale Statului Roman, partea Leului, bani ce intrau direct in fondurile acestei societati paravan al fostei politii politice.