Partea blestemata si triumful Ratiunii

Universul insusi este dominat de gheturi vesnice, cufundat in eternitatea Timpului, intunericul si frigul fiind atributele ce-l definesc. Ca o intreaga noapte a vesniciei, ce inchide in ea secretul nasterii si al mortii. Pastrind adinc ascunse in tainitele ei misterul existentei. Vesnica curgere a timpului in care totul se preface, tot ce e viu trecind in nefiinta si la rindu-i viata nascindu-se din moarte, ca o Vesnica reintoarcere. Numai Timpul singur raminind nemuritor, socotind cu bataia lui neincetata decenii, centurii, milenii… Omul este doar o scurta trecere prin aceasta experienta, miraculoasa, fantastica, unica pina la urma, a vietii. Moartea este eternitatea, timpul insusi, fara inceput si fara de sfirsit, neantul din care se naste totul. Doar pentru a reveni mai apoi in eternitate, in nesfirsit. O vesnica curgere, trecere, prefacere, a materiei in energie si a energiei in materie. Galaxii si sori ce se nasc si mor pentru a renaste in stele si galaxii noi. Totul guvernat de legi ce asigura o ordine generala. Tot astfel cum in societatea omeneasca se manifesta legile cresterii si descresterii, acumularii si consumului, cheltuirea resurselor si destructia surplusului. Perioadele de crestere economica, urmate de perioade catastrofice in care sint cheltuite toate aceste bunuri acumulate in exces ce nu sint consumate in slujba cresterii. Realizarea unui echilibru natural la nivelul societatii, asa cum este asigurat in economie. Perioade de liniste si calm ce asigura o dezvoltare a societatii, urmate de perioade de framintari si razboi ce cheltuie toate aceste energii in surplus acumulate in perioadele de pace. Un permanent conflict, care chiar si latent se mentine, plecind de la nivelul fiecarei societati, pina la nivel planetar. Peste toate acestea insa se manifesta legitati inca de nepatruns pentru noi, care reaseaza ordinea mondiala si reinstaureaza domnia pacii si reinstituie domnia dreptatii pretutindeni acolo unde acestea au fost incalcate de tiranie si cohorta nedreptatilor impuse de despotii ei. Toate dictaturile, toate marile imperii, toti despotii si tiranii lumii, au sfirsit prin a ajunge in ruina. Societatea umana si-a ameliorat si imbunatatit permanent forma de organizare, institutiile statului au permis cresterea starii de bunastare. Omul devenind obiectul central al preocuparii generale. Si in cele din urma, Ratiunea a invins ! Omul si-a scuturat lanturile tiraniei declamind in virtutea ratiunii lui principiile sacre: „Libertate, Egalitate, Fraternitate sau Moarte!”