Hoinar

Ma macina singuratatea si dorul de stele, ma simt sufocat de iubirea pe care am oprit-o sa se scurga din venele mele si azi ma apasa cu puterea aburului incins sub cazan. Si in acelasi timp simt un gol urias ce ma apasa cu aceeasi putere, ca un vid ce incearca sa te inghita total. Sint doar un biet hoinar pe un drum ratacit, bijbaind in intuneric. Speriat de lumina orbitoare am ales sa ma infund in tenebrele Universului de care fug pina si cele mai primitive dintre fapturile inzestrate cu viata. Eu insumi pierdut, in aceasta lume ostila, dominata de cele mai infioratoare instincte, lasata prada animalului din om… Ce sumbru viitor! Si ce amarnic trecut! N-am invatat nimic! Razboiul total este scris in genele noastre, distrugerea propriei specii, un soi de fiinta sinucigase, ce asteapta ca propria specie sa ajunga la un moment in care ar avea deschise toate perspectivele, doar pentru a se sinucide, bine, bine, dar asta doar ca un gest magistral!