Carul Mare

Creator al unei civilizatii monumentale, Omul a ajuns sa stapineasca fortele uriase ale Naturii si sa le utilizeze in propriul sau folos. A ajuns pina acolo incit sa detina forte de distructie ce ar permite aruncarea in Univers a Planetei Albastre de citeva ori… A calatorit pe Luna si a lansat navete spatiale menite sa cerceteze spatiul cosmic din apropierea pamintului, si a trimis mesaje in Cosmos catre cele mai apropiate astre, ori pina in cele mai indepartate spatii ale Caii Lacteee. A depasit viteza sunetului si se pregateste s-o atinga ori chiar s-o depaseasca pe cea a luminii. Aproape ca nu mai exista domenii in care mintea si indeminarea lui sa nu fi atins absolutul…

Si totusi….. Preocupat de marile probleme deschise el a uitat sa priveasca la niste biete microorganisme, aflate in imediata lui apropiere sau chiar in organismul lui, care s-au modificat in mod neasteptat si-au devenit letale, amenintind cu disparitia insasi specia umana! Marele Demiurg a fost ingenunchiat de citeva virusuri, care au ajuns sa aduca in pragul extinctiei intreaga specie! Un final neasteptat, care iti lasa un gust amar, ca dupa o pelicula cinematografica, in care scenaristul lasa in suspans intreaga intriga…

Si totusi, parca ar fi meritat o soarta ceva mai demna de sfortarile uriase la care s-a vazut obligat vreme de atitea milenii. Dar la fel ca in poveste, buturuga mica, rastoarna intotdeauna carul mare….