Nikename-ul ales nu are nicio legatura cu moartea, ba dimpotriva, este o invitatie sau mai degraba o provocare la viata, traita chiar pe culmile fericirii sau disperarii cu aceeasi patima ferventa, cu o nestramutata dragoste de viata si nu de moarte, pentru ca aceasta viata este unica pe care o avem de trait si cea mai mare fericire data omului muritor… Doar de noi depinde cum alegem ca ea sa fie, si sta numai in puterile noastre sa o traim asa cum ne dorim, chiar daca intrega planeta ar fi cuprinsa de flacari sau mai grav, aruncata in ghiarele nebuniei. Putem fi lucizi chiar si in mijlocul unei nebunii generale si putem fi fericiti chiar si in cea mai cumplita nefericire. Pe de alta parte nu invit pe nimeni sa ia drept bune vreuna din afirmatiile mele, desi ele sint expresia sincera a ceea ce eu insumi cred cu adevarat, insa unori sint rastalmacite inadins intr-o forma menita sa-l intrige pe cititor si de aici se trage si adevaratul sens pe care doream sa il poarte acest nikename, sa-l avertizeze cu privire la interlocutor, nu neaparat cu gindul de-al pune pe fuga, cit mai ales cu acela de a nu-l descoperi cu totul nepregatit 😀 .
Trebuie sa recunosc spre deosebire de inaltele somitati cu studii alese la Sorbona, sau alte prestigioase Universitati ca am o pregatire si o cultura intru-citva sumare, mai mult rodul unei autoinstructii, si care sufera prin urmare de toate metehnele specifice, lipsa unei structuri solide, o instructie temeinica si bazata pe cele mai complete si corecte lucrari si pe cei mai veridici si unanim recunoscuti autori. Pe linga neajunsurile acestei culturi si instructii haotice si lipsite de orice metoda stiintifica ori de alta natura, majoritatea mentorilor spirtuali alesi fara alta ierarhie decit aceea simpla a intimplarii si a bunului plac, erau deja demult trecuti din aceasta viata si nu m-am putut bucura de o alta interactiune decit aceea dintre mine si scrierile lor. Ar fi fost desigur infinit de preferat sa fi putut urma una din scolile aspre, cu pedepsele corporale aplicate invataceilor, care ar fi putut modela intr-o oarecare masura ceva din prea putinele insusiri deja existente intr-o stare bruta si lipsita de orice subtilitate sau stralucire si ar fi putut adauga ceva din mult prea numeroasele lipsuri prezente.