As vrea…

As vrea sa-ti inchin o oda de iubire, cum nu s-a mai scris vreodata in nicio limba a pamintului, sa topeasca in ea toata caldura si lumina si bucuria sufletului meu, as vrea sa ma transform intr-o torta de foc si sa ard asemeni unei stele, luminind intreaga planeta si sistemul solar si Calea Lactee cu focul acesta, vesnic viu, ce-mi mistuie sufletul si curge din carnea mea, topind totul in jur, revarsindu-se intr-o mare de lumina si iubire ce topeste pina si gheturile vesnice ce salasluiesc de miliarde si miliarde de ani in batrinul nostru Univers, as vrea sa ma aprind, asemeni unei stele si sa ard pina la ultimul atom din carnea mea, transformindu-ma intr-o stea pitica, ce-si traieste ultimile clipe din existenta sa, daruindu-se lumii din care s-a nascut, pentru a renaste intr-un Univers paralel, intr-o noua Galaxie, ce abia acum se infiripa, din noianul de plasma, ce se scurge printr-o Gaura neagra, pentru a framinta intreaga energie primita, in materia din care noii sori, constelatii si planete minuscule, se vor intrupa intru fiinta, in a Timpului umbra, mentinind nestins focul primordial. As vrea sa curg asemeni lavei unui vulcan, la picioarele tale, pentru a-ti marturisi marea dragoste, ce ti-o port…

Insa nimic din toate acestea nu se va petrece vreodata aievea. Pentru ca sufletul meu impietrit, nu va lasa nimic sa se vada, voi pastra in mine suferinta ce ma mistuie, ducind-o cu mine, pina atunci cind Moartea va binevoi sa ma elibereze, de tot ce-am fost nevoit sa pastrez, bine zavorit, in acest trup efemer….