„Mintea este cea care ne face bine sau rau, nefericiti sau fericiti, bogati sau saraci.”
Edmund Spenser poet englez 1522-1599
Omul este un animal rational, sau asa cum ii placea lui Pascal sa spuna, „O trestie ginditoare.” De ce trestie, probabil pentru sensibilitatea sa fata de restul regnului animal, si poate pentru flexibilitatea, adaptabilitatea, ce-l propulseaza in capul aceluiasi regn. Odata cu aparitia limbajului el face saltul desprinzindu-se din lumea dobitoacelor necuvintatoare si trecind pe scara ierarhica a dobitoacelor inzestrate cu vorbire. Ca urmare gindirea lui este una dominata de cuvinte, de idei. Toata constructia mentala este una a ideilor. Cuvintul „copac” da nastere in mintea noastra imaginii unui copac, nu unul anume ci unul ideal, ce intruchipeaza in sine suma tuturor copacilor existenti pe planeta. Iar aceste mult invocate „harti mentale” exista deja in mintea noastra, ele sint formate pe baza de asocieri, comparatii, familii de cuvinte, sinonime, antonime, etc. Nu toate cuvintele/ideile pot avea o reprezentare prin imagini, ori daca se poate face, aceasta este departe de imaginea pe care ideea insasi o ofera. Inainte de-a ne apare imaginea „pesterii” in minte, rostim cuvintul ei, ca sa ne imaginam focul, rostim mai intai cuvintul „foc” si abia dupa aceea ne apare in minte imaginea unui foc ideatic. Inainte de-a vedea pe peretii pesterii dansind umbrele in vilvataia focului, trebuie sa rostim mai intai mental cuvintele, „pestera”, „foc”, „umbre dansind”, „pe pereti”. Daca ar fi fost mai usor sa ne reprezentam ideile doar prin imagini si nu prin cuvinte, atunci lumea ar fi ramas la scrierea hieroglifica sau cuneiforma, urmasa ei. Insa asa, tehnica scrierii … „a evoluat” (reprezentati prin imagine cuvintul. SIC!).
Calator prin lumea viselor 