Omul secolului XX

Desi postmortem, Akira Kurosawa a fost desemnat drept „asiaticul secolui” in AsianWeek magazin in categoria Arta, Literatura si Cultura, iar CNN l-a desemnat unul din primele 5 personalitati ce au contribuit semnificativ la iesirea Japoniei din epoca feudala si intrarea in noua era Meijdi , in 1989 Akira Kurosawa a primit Academy Award – Oscarul – pentru intreaga activitate Lifetime Achievement. Intrat in industria filmului in anii treizeci, mai intai ocupindu-se cu decorurile, apoi ca scenarist si regizor secund, in anii ’50 va debuta cu primele filme de succes sub regia lui, descoperindu-l pe putin cunoscutul actor pe atunci, Toshiro MIfune, care il va acompania in introducerea filozofiei filmului Occidental in industria cinematografica japoneza . Lucrind intotdeauna cu trei camere de filmare pe platou, Akira Kurosawa incearca sa surprinda cit mai multe din detaliile scenei de filmare, care ii permite o libertate mult mai mare decit cea oferita de teatru. Rashimodo un thriler psihologic apreciat de publicul din Japonia, va primi in 1951 la Festivalul de film de la Venetia cel mai mare premiu, Leul de aur.

\

(Inter)fete noi apucaturi mai vechi

Mi se abatuse mania pe batrinul Cantacuzino-Stolnici, cu aerele lui de Academie si apartinatura din foste neamuri boieresti si domnesti, desi straine de paminturile romanesti, fata de complicitatile lui cu Securitatea SRIntegrata de domnul Magureanu, urmasul lui Plesita si Iulian Vlad, personaje sinistre ce au pozat in salvatori ai patriei alaturi de celalalt criminal Ion Ilici Iliescu si numerosii lui complici la Revolutie, Gelu Voican Voiculescu, Brucan, Militaru, Birladeanu, Dan Iosif, Dan Martian, Cazimir Ionescu, Petre Roman, unii cu grave crime, altii cu complicitati mai mici… Toti insa vinovati de dezastrul tarii, alaturi de ceilalti complici, cunoscute fete de politruci dupa 1989 deveniti mari specialisti, ministri, doctori si parlamentari, ajunsi peste noapte miliardarii in euroi ai unei tari secatuite, cu resursele instrainate prin interpusi, cu intregul prezent si viitor scos la mezat si deja vandut, pentru urmatorii 1,000 de ani, pentru comisioanele incasate de acesti trepadusi….

Insa toate greselile si complicitatile, unele extrem de grave, chiar criminale, cum este cea privind schita sediului Europei Libere, pentru a fi aruncata in aer de Carlos Sacalul si gruparea lui, de ambitiile lui grotesti, ce-l impingeau a le impune conducatorilor acestei institutii sinistre pentru istoria Romaniei acordarea de titluri academice pentru serviciile lui marsave si umilitoare, la care se pretase cu buna stiinta si din vointa proprie, asa cum spune marele nostru Hasdeu atunci cind face referire la monumentalul Eminescu si il compara cu astfel de fiinte obscure, umile si mici:

„El va trai, desi a murit nebun. Si a trebuit sa moara nebun. E grozav a o zice! Si cum sa nu fi innebunit, el nu avea ce manca, el fusese silit a-si manca inima, inlocuind avanturile poeziei, avanturi marete, avanturi care nu se pot vinde, prin acea proza de toate zilele a sterpelor lupte de actualitate, care ii aducea o farama de paine, stropita intr-ascuns cu amare lacrimi – prefata nebuniei.
    El va trai, desi a murit nebun. Si cum oare putea sa nu innebuneasca? In toate epocile au fost poeti, pe care flamanda saracie, uneori numai desertaciunea, pentru o ticaloasa pomana insotita de o mai ticaloasa lauda ii incovoia tainuitori dinaintea celor puternici. In toate epocile s-au vazut insa si de acele firi semete, vrednice de solia ce le-a dat-o Dumnezeirea, cari niciodata n-au intins o mana cersitoare catre vreo marire pamanteasca, catre acei ce uita ca nu saracii spalau picioarele lui Isus, ci Isus a spalat picioarele saracilor. Asa poet a fost Eminescu.
El va trai, desi a murit nebun, vor muri insa pentru vecie nenumaratii intelepti, care au lasat, lasa si vor lasa totdeauna sa innebuneasca un Eminescu.„

Privind la actuala societate, in care indivizi ca Marius Tuca Show, Ion Cristoiu Coroiul, Valerian Stan, si multi alti confrati de breasla de pe la alte televiziuni si programe de video pe Internet, printre care se remarca pentru incercarile lor de-a spala Securitatea si personajele sumbre din decembrie 1989 si pina acum din istoria prezenta, cu tot soiul de teorii aiuritoare despre teroristii si turistii sovietici si alti straini si servicii care s-ar fi implicat in evenimentele de atunci, un Dan Andronic, Robert Turcescu, etc., mai putin iti pasa de aceste vini trecute si indepartate, pe care memoria nu are voie sa le uite pentru eternitate!

Pe linga manipularile grotesti si mizerabile la care se preteaza actorii de azi, iti vine mai, mai, sa-l ierti pe batrinul Esculap, manat de grija maririlor dupa moarte si de tot soiul de atentii frivole care-l macinau sa paseasca pragul odioasei institutii si sa verse veninul si otrava ce-i macina sanatatea….

Dar totusi, nu te lasa gandul sa pierzi din vedere, daca n-ar fi existat aceste complicitati inainte de 1989, daca actualul patriarh Daniel si Cristoiu si ceilalti nu ar fi fost informatori si colaboratori ai batrinei Securitati, parcursul lor ar fi fost altul, nu si-ar fi permis magariile si manipularile grosolane si miselesti pe care le fac astazi fara nicio teama si niciun repros, pentru ca la ei simtul moral s-a pierdut in acele adeziuni date in sediile vechii Securitati. Iar legislatia scrisa de om le permite acestor impostori sa-si bata joc de semenii lor, fara sa plateasca in niciun fel. Asa se ajunge la aberatiile precum Zelenschi e la fel de vinovat ca si Putin pentru ca nu accepta o Pace prin care Ukraina ar deveni o provincie ruseasca, ca ukrainienii isi bombardeaza singuri centrala nucleara si sistemul energetic national, pentru a beneficia de frigul si intunericul iernii ce urmeaza, acuzindu-i pentru asta pe bietii rusi, care au venit in Ukraina pentru a arunca din avioane cu paine, portocale si flori! Tot asa este vinovat Occidentul decadent pentru ca gustind din libertate, oropsitul cetatean din Kiev isi doreste o democratie si libertate asa cum n-a avut niciodata prilejul sa le aibe pre cind era o simpla gubernie ruseasca si cu grumazul ingenuchiat in glod, de greutatea cizmei rusesti . Tot asa cum SUA este inamicul public numarul unu, pentru ca sprijina popoarele lumii in lupta lor legitima pentru Libertate, Democratie si nazuinta firesca spre fericire. Toata planeta, ar trebui in viziunea acestor „eroi” ai presei vorbite si scrise, sa fie un Gulag supus loial lui Putin, o Siberie de ghiata, un univers concentrational in care individul sa se piarda pentru a se regasi in acea fiinta comuna, descrisa de Cristoiu si Nistorescu la vremea lor, in ziarele propagandei comuniste.

S-a terminat Domnilor, popoarele lumii au gustat din aceste nazuinte sublime ale fiintei umane, cursul lor si al istoriei nu mai poate fi oprit! Se vor narui pe rind, dictaturi odioase, Imperii, state si personaje inalte, insa drumul pe care il urmeaza, nu mai poate fi stavilit!

Fata cu chibrite

Se intampla ca tocmai ma trezii dintr-un vis. Unul al naibii de ciudat si alambicat, de ma puse pe ganduri… Dar parca erau doua trairi, doua vieti intr-una singura. Acelasi eu care pendulam intre doua trairi ce pareau a fi separate, dar totusi se impleteau undeva, nedeslusit, misterios si obscur…. Se facea ca eram intr-o alergare continua dupa clasa mea pentru a sustine examenele odata cu ceilalti participanti. Si nu reuseam deloc sa-i gasesc… Ii cautam cu disperare, dar mereu dadeam pese altii, care de fiecare data refuzau sa fie cei pe care as fi vrut sa-i gasesc. Si obosit de atita alergatura, ma duceam sa ma culc, dar parca somnul meu era insotit de un aparat de radio care emitea intr-o stare de semi-veghe niste emisiuni ce doreau a-mi transmite subliminal anumite informatii menite sa-mi influenteze parcursul vietii traite in starea normala de veghe. Si parca intrezaream intre cele doua stari citeva fire ce se agitau asemeni unor cabluri incarcate de energie in surplus, care atunci cind se atingeau intre ele, emiteau un canal de radio diferit, in functie de conexiunile ce le formau. Si deodata, cuprins de o foame teribila, ma trezeam cu matele chiorlaind, pentru a constata cu stupoare ca eram adapostit intr-un soi de clasa de cursuri, pe un pat improvizat pentru a ma bucura de cladura ce se regasea aici. Si descopeream cu mirare ca se regaseau aici alte multe zeci de indivizi asemeni mie, ce se bucurau de refugiul caldut si confortabil improvizat intr-o cladire straina, a carei destinatie parea a fi cu totul alta decit cea a unui azil de noapte, inchinat fiintelor nefericite ce-si gasisera adapostul vremelnic aici. Si ca dovada, un control de rutina ne scoase la iveala si in urma unei examinari al acestei institutii, fuseram toti exilati, fara nici cea mai mica urma de mila sau alt sentiment omenesc de compasiune pentru cei mai putin favorizati de zeita fortunii. Si stapinit de acea foame teribila, ma duceam la un cunoscut pentru a-l ruga sa-mi dea ceva de potolit foamea nebuna ce ma cuprinsese subit. Si amicul imi desfacu un pachet cu o misterioasa scrisoare ce continea si un pachet cu branza, pe care cu litere italice statea scris: „Acest pachet n-a sosit inca, pentru ca el urmeaza ca abia peste doua zile sa fie scris.” Iar expeditorul era chiar un distins personaj din inaltul cartier aliat. Insa pentru a citi acest mesaj trebuia sa ma prezint abia peste cele doua zile, chiar daca el nu fusese inca trimis. Si atunci constatam ca din bucatica de branza lipsea exact atit cit mancasem cu prilejul primei vizite facute, din disperarea foamei simtite asta seara cind ma trezii sa va astern intreaga poveste pe pagina de aici. 😀

despre interpretarile noastre…..

Daca as fi fost un Heidegger, sau macar un Walter Biemel, ex concetateanul nostru vandut pe „bani buni „de fosta Securitate in frunte cu palmasii ei, Plesita si Vlad in concubinaj cu Niciolae Ceausescu, mi-as fi permis sa va expun in aceste scurte pagini filosofia mea , de om prost, dupa Nae Ionescu, privitor la Leibnitz, dar eu sint cu adevarat un retardat mental, un invins al sortii, un pierzator cu obstinatie, un piarza -vreme, un fraier de 2 bani…. Viata ma puse fratii mei in aceasta postura, ingrata, dar eu cu viata mea sint impacat! Nu pling de mila pe nimeni si nimanui nu-i cer a ma plinge. Este, a fost, alegerea mea. Si inainte voi merge pina voi intalni acea stea, care, sau caruia ii sint menit a-i fi podea! Ma doare doar obedienta si infatuarea cu care v-ati invaluit ca-ntr-o impermeabia pinza, nu uitati va rog, ca dupa ce cortina va cadea, va veti regasi mai singuri si mai goi decit momentul la care ati urcat acele trepte ale scenei…. Viata e un teatru, spunea marele Will, iar moartea este doar naframa de abis ce se asterne asupra ei….

Aferim sa va fie!

Cum de pierdui o sansa bunicica…..

Ma puse cine ma puse de cumparai in asta toamna doi pui de iezi , nascuti de asta primavara. Mai anii trecuti am facut la ceaon (asa se zice pe la noi la binecunoscutul ceaun!) un tocan de miel. Si l-am pregatit asa cum mi-am dorit, nu cum am avut nenorocul sa mi-l pregateasca altii. Adica, intai l-am fiert bine pentru ca apoi sa-l rumenesc la fel de bine. Am facut insa greseala sa pun legumele, ardeiul si ceapa, dupa ce carnea a fost prajita perfect, astfel ca friptura s-a intors si am fost nevoit sa o mai tin pe foc vreme bunicica. La final, carnea a fost facuta, adica prajita, un picut mai bine decit ar fi trebuit. L-am mancat mai mult cu de-a sila, mai ales ca eram singurul gurmand din casa amator de carne de berbecut…. Parca pina si pisicii se uitau cu indoiala la mine in vreme ce refuzau sa se atinga de specialitatea pe care am reusit s-o pregatesc. Dar mi-a placut atait de mult cum arata carnea inainte de-a scoate oasele de pe ea, incat m-am hotarit ca in anul ista sa pun unul special la prajit, pentru a-l papa, bine rumenit, cu codimentele ramase la piper negru si alb, ienibahar, cimbru si putina sare si boia, chiar asa cum l-am admirat cu putina vreme in urma` pre cind am experimentat prima mea incercare de genul acesta, de preparate pentru inima, lingurica si vreme grea.

Prin urmare trebuia sa emasculez cei doi iezi, inainte de a-i transforma in acea minunata fripturica visata de ceva vreme in mintea mea. Si de citeva zile am inceput a cauta pe net o pensa Burdizzo, necesara la operatia de care va povesteam. Chiar in seara asta am gasit-o si am si facut comanda, vreme in care ma si prinse somnul, obosit de noaptea prea lunga ce se prefigura inaintea mea. Si citeva ceasuri se facu de cazui in visul ce ma urmari asemeni unui cosmar, din care nu reuseam sa mai ies la liman… Ce credeti ca patii, asemeni lui Stan Patitul, sau Danila Prepeleac, numai ca ceea ce bietii de ei au intimpinat in mod real, la mine se facu sa fie numai intr-o forma ireala a realitatii traita in lumea lui Hypnos sau Mos Ene, ori cum se va mai fi chema….

Se facu cum se facu, ca vrusei sa ma insor. Si cum de se intimpla, ca nu stiu sa va spui, imi alesei consoarta o fatuca urata care cu orice chip nu imi placea. Si intovarasit de un prieten, asteptam pe sortita sa ne infatisam inaintea oficiului menit a ne uni vietile pentru tot ce avea a urma… Numai ca mie nu-mi placea deloc gindul de-a ma insura cu ea. Si in vremea asta, cind imbracat de sarbatoarea ce avea a se petrece, biata fata, gatita la fel si ea, ma urmarea pentru a pune mina pe sorocitul daruit de stele intru fericirea ei! Numai ca individul in cauza, adica eu, fugea cit il tineau piciorusele pentru a scapa de napasta ce ameninta a pune mina pe el! Si citeva ore bunisoare se facu ca fugeam de rupeam pamintul, pina la a ramine fara suflare, de fericirea ce cauta a pune mana pe mine! Nu ma lasai nici de-al dracului prins si dadui cu piciorul norocului ce ma pastea! Atit ma duse pe mine mintea, lovi-m-ar ciuma si holera si toamna grea, ca dadui bir cu fugitii si scapai norocul de-a ma capatui si eu ca tot omul la casa sa… Cert este ca mai simtii si acum spaima ce ma bantui mai toata noaptea, ca si efortul facut de alergatura la care ma supuse fatuca, dornica de a-si uni destinul cu un impielitat ca mine, care nu-si stie binele si fuge de norocul pe care soarta i-l pune in cale spre fericirea lui!

Cine este acest individ meschin Statul Roman?

De multi ani ma macina gindul, fara a-mi da pace. Cine este Dom’le acest parsiv, meschin, impostor, Statul Roman?! Acest nefericit parinte care si-a batut joc de proprii lui fii, germani, evrei, de orice alta natiune, pe care i-a vandut ca pe niste vite, pe bani, zice el, buni si care isi trateaza si pe ceilalti fii, romani, cu aceiasi pretuire si stima ca si cea aratata de un parinte denaturat fata de propri copii… Rusine sa-ti fie mizerabile!!!! Imi pare nespus de rau ca nu sint o Irina Loghin parlamentara de PRM sa infierez asemeni ei Bursa de Marfuri, pe acest infidel, corupt, denaturat, Stat Roman. Insa mai sper ca in actualul PRM renascut in AUR se mai gasesc destui patrioti ca sa apere cauza bietului roman, mancat de toate omizile politice…..

PS

Si nu ma refer aici sub niciun motiv la apatrizii Ion ILici ILiescu, Gelu Voican Voiculescu, Dan Martian, etc. pe care Justitia Romana spre RUSINEA ei i-a lasat sa moara nepedepsiti!

RUSINE STAT ROMAN, JUSTITIE ROMANA sau oricum cum va veti chema… In absenta DREPTATII, e subred orice stabiliment, fie el chiar si unul statal….

o simpla poveste

Soarta, Destinul, a facut sa ma nasc pe malurile batrinului Danubius, sa-i admir valurile, malurile la fel ca strabunii nostri de acum 2000 de ani. Asemeni lor am fost atras de placerea si feeria pescuitului. Numai ca ceea ce pentru ei reprezenta o necesitate a existentei, in vremurile nostre se reduce doar la o experienta a ineditului si o forma a relaxarii. Toate pina intr-o zi, cind s-a intimplat un fenomen cu totul si cu totul special. Ce avea sa-mi marcheze intreaga existenta, pina chiar si in ziua de azi…. O zi in care asemeni descrierilor lui Swift, din mijlocul apelor a aparut o gigantica, mareata, majestuoasa forma, parca din plasma alcatuita, ce plutea deasupra cerurilor, asemeni unei nave Kosmice. Primul meu sentiment a fost ca acel obiect fantastic nu ar apartine acestei lumi. Nu-i intelegeam originea si desi sint o fire profund atasata noilor cuceriri stiintifice, n-am putut inlatura sentimentul religios intiparit adinc in fiinta noastra umana. Prima intrebare care mi-a venit in mod firesc, a fost aceea ca s-ar putea sa fie un fenomen de natura mistica, desi prin toata constructia mea eream un om de natura laica… Probabil sub impresia profunda a evenimentului, total necunoscut, nemaintilnit si Unic in viata mea, am fost influentat sa am aceasta impresie. Fundamental mi se pare faptul ca pina si azi, la trecera a peste 2 decenii, acel sentiment de moment a capatat o dimensiune tot mai pregnanta…. Multa vreme am incercat sa cred ca ar fi fost mult mai posibil ca el sa fost creatia unor entitati dintr-o alta lume sau o alta dimensiune. Odata cu trecerea anilor aceasta supozitie a mea s-a estompat din ce in ce mai mult. V-am promis sa va impartasesc aceasta experienta, Unica, Fantastica, Irepetabila, am reusit si m-am tinut de cuvant. Va ••••••••••••multumesc. Nu am nicio problema daca nu ma veti crede. Va doresc doar sa aveti macar o data in viata parte de un asemenea experiment ce cu siguranta va va marca pe viata!

Viata ca viata

Am atitea lucruri a va povesti…Am incercat sa le ascund de voi, mai tirziu veti intelege de ce desi eu sint un om deschis fara ascunzisiuri, doar ca mi-a fost tema de profunzimea si excentricitatea lor, ca nu veti crede nimic si ma veti considera un mitoman, pentru ca atunci cind realitatea bate filmul, ea devine neverosimila… ce era? sa va spun direct ca am avut citeva trairi de necrezut?! Ca am intilnit asemeni Lordului Bacon o arca magica a carei origine mi-a ramas necunoscuta? Ca pentru mine, un om profund logic si rational s-a deschis o nebuloasa in care la fel de logic si ratioinal am integrat si posibilitatea unui fenomen profund mistic, desi asta nega tot ceea ce eram, ce sint….Cine ar putea intelege asta?! cine ar putea vede in aceste trairi profund reale, dar totusi, de neinchipuit?! veti vedea prin urmare ca am o groaza de motive sa incerc sa le ascund…

Despre cea de-a saptea arta

Daca as recomanda cuiva un film, poate ca prima oara as alege I am David … Ecranizare din 2003 dupa nuvela cu acelasi nume, filmul urmareste drumul unui copil in evadarea lui din lumea concentrationala a unui regim criminal, catre Libertate. Nimic nu poate fi mai bestial in aceasta lume decit crima comisa de un regim politic impotriva acestor suflete pure si curate, reprezentate de copii…. Niciun astfel de regim nu va avea o viata prea lunga si va fi condamnat la un sfirsit la fel de brutal, de crud si demential ca si Raul esential ce i-a dat nastere si l-a mentinut la putere pe toata durata existentei lui. Varianta cambogiana a acestei tragedii moderne, petrecuta chiar in zilele existentei noastre este First They Killed My Father – Întâi l-au omorât pe tata din 2017, in care Raul se ridica la aceiasi dimensiune monstruoasa si nimicitoare… O societate alienata, o lume halucinanta, un peisaj selenar, o populatie de insecte condamnate la moarte de un Frate mai Mare care se viseaza Genial, Grandios, Monumental, Martial… O lume profund bolnava, din care nu poate si nici nu va scapa nimeni si nimic…

As Far as My Feet Will Carry Me – Până unde mă vor duce picioarele din 2017, in care prizonierii de razboi germani din cel de-al doilea mare cataclism planetar, condamnati la ani grei de munca silnica de Tribunalul Poporului, doar la citeva zile dupa armistitiul Germaniei isi urmeaza calatoria catre Siberia, pentru a muri in minele de plumb in numele unui Tribunal, o Instanta omeneasca corupta si dementiala care isi aroga intotdeauna cind vine vorba de nimicirea vietii a zeci de mii, a milioane de semeni umani, numele „Poporului” pe care si-l insusesc in mod samavolnic cautind sa-si acopere crimele personale in spatele unui simplu substantiv comun…. Filmul descrie dorinta de viata si libertate care-l conduce pe eroul nostru sa traverseze Siberia pe la Polul Nord, apoi sa se intoarca spre sud traversind nesfirsita Rusie pentru a ajunge la granita cu Pakistan. O poveste de dragoste si plina de Dragostea de Viata asa cum nu de putine ori s-a mai intilnit….

The Way Back – Drumul de întoarcere, ecranizare din 2010 dupa romanul The Long Walk, este exact aceeasi poveste de dragoste de viata a unor eroi polonezi condamnati la aceeasi Siberie de ghiata si lupta lor spre Libertate. Drumul acestor temerari ce strabat doua deserte arse de soare si desertul iernii polare, pentru a traversa iarna Himalaia, ar trebui sa ridice in inima si in mintea spectatorului intrebarea> „Cum este posibil ca oamenii sa ajunga sa ii raneasca pe fratii lor in asemenea mod?” In ce fel de lume bolnava, alienata, smintita si ticaloasa traim?! Cum de avem de la noi pretentia de-a ne mai numi oameni, cind ajungem sa-i facem fratelui nostru, Om, un asemenea Rau, desavirsit si total…

Si sirul intrebarilor ar trebui sa ne biciuie constiinta pentru a se inscrie aici pentru vesnicie, ca astfel de atrocitati sa nu se mai poata niciodata repeta!

Din nefericire relitatea cumplita ne arata ca nu departe de noi, si in aceleasi teritorii unde Raul a salasluit, mai continua inca sa-si arate fata hidoasa, a unui Monstru milenar, insetat de singele omenesc….

Din aceeasi parte de unde se porneste toata aceasta intreaga tragedie umana pentru a atinge un plan planetar, avem si bucuria de-a urmari o capodopera a celei de-a saptea arte, purtind numele lui Akira Kurosawa, in povestea ecranizata de el, Dersu Uzala, in care ne apare o alta lume dar aceeasi dragoste de viata, pe care o reintilnim in toate aceste mari ecranizari ale unor vieti traite de oameni normali adusi de evenimente nedorite de ei la un nivel monumental, eroic, in care viata lor se confunda cu tragedia traita de alte zeci, sute de milioane de oameni, condamnati definitiv la Gulag si Siberii de ghiata, fara alta vina decit aceea ca s-au nascut intr-un secol inchinat zeului Razboiului de catre eminentele intunecate ale acestei lumi…. Prin urmare, aveti grije dragii mei, de felul cum va alegeti conducatorii si mai ales la ceea ce va asteptati de la ei!

Si pentru a termina intr-o nota pozitiva, v-as recomanda nu in ultimul rind , The Hidden Fortrress, Fortareata Ascunsa, film din 1958, sub regia aceluiasi Akira Kurosawa, un film plin de eroi, cei doi generali legendari Rokurota Macabe, interpretat de celebrul actor Toshiro Mifune care va juca alaturi de marele regizor japonez si in Cei sapte samurai, Garda de corp – Yojimbo, dar si thrilerul psihologic plin de mister Rashomon, el va lipsi doar in Kagemusha – Sosia, un film cu profunde implicatii psihologice si in Ran – ecranizarea regelui Lear a lui William Shakespeare in varianta japoneza. dar nu va lipsi din Throne of Blood – Castelul paienjenisul, varianta japoneza a piesei shakespiriene, Machbet. Celalalt general legendar, Tadokora Hyoe, condamnat pe nedrept de stapinul sau un satrap nemilos si crud, va alege sa se alature printesei Yuki Akuzuro care in ciuda infringerii clanului ei, se dovedeste a fi un conducator intelept, ce poate sa inteleaga lumea si efemerul ei…..

„Viata noastra a oamenilor

S-o mistuim precum focul.

Viata unei ganganii

S-o aruncam in foc!

Socoteste bine si vei vedea,

Ca lumea e intunecata.

Ca lumea asta trecatoare e un vis.„

Festivalul focului.

Cele dou personaje secunde, Tahei si Matashichi, ce ne amintesc de celelalte doua personaje ale lui Sir Walter Scott, Gurth si Wamba, se regasesc atrasi impotriva vointei lor intr-un razboi pe care nu il inteleg si nici nu si-l doreau si ne vor insoti pe tot parcursul acestui periplu prin iadul vietii omenesti, cu naivitatea si cinismul pe care-l imbraca toata aceasta tragi-comedie umana….

Nascuti in Arcadia

Lumea in sine nu este asa cum ne-am astepta, un Ocean al Furtunilor, un „Pacific” ce-a speriat pe primii sai exploratori care au intrat in apele sale tumultoase, in furtunile ce pareau a ameninta cu disparitia micile lor vase de lemn propulsate doar de suflul neobositului Eol si care au numit acest ocean al furtunilor oceanul Linistit, tocmai pentru a-i cistiga bunavointa, bunavointa lui si pe cea a Zeilor atit de cruzi si maniosi pe om… Contrar a tot ceea ce s-a impamintenit in idea omului, Lumea este o oaza de Lumina si Caldura in tot acest Univers dominat de intuneric si de gheturile vesnice. Acest Soare ce incalzeste cu razele lui cu atita generozitate Pamintul de circa 4,6 miliarde de ani a facut posibila aparitia Vietii pe aceasta miraculoasa insula, o pata minuscula, aproape neglijabila, daca ne raportam la masa si expansiunea la care sa afla Universul. Si tocmai aici si-a gasit fagasul cel mai frumos peisaj din Nesfirsit. Un Eden, un colt de Paradis, poate unic, care pina acum n-a putut fi descoperit a-si avea echivalentul nicaieri in tot acest Necuprins…. Arcadia, in care fiecare dintre noi a pasit la nasterea si intrarea lui in acest Paradis. Aici ne-am putut bucura sufletele, ne-am putut incalzi trupul, aici am descoperit iubirea si apoi dragostea, pentru a trai alaturi de cei asemeni noua Fericirea. Fericirea pe care aceasta beatitudine, aceasta feerie, aceasta insula plina de vraje, de dragoste si de caldura solara, omeneasca, de o alta natura, ne-a permis sa descoperim divinul ce ne-a binecuvintat daruindu-ne

Viata, cadoul suprem pe care il poate obtine materia, insufletita cu toata aceasta energie ce emana si se disipa din noi asemeni energiei emanate de Sori. Pentru ca in interiorul nostru sintem construiti dupa aceleasi principii ce fac ca Stele sa straluceasca in imensul Abis si in noaptea Eterna in care Universul este cufundat. Doar aici am putut cunoaste Ziua cu Soarele ei si Noaptea ce apartine Lunei, Galaxiilor si miilor de sori, un spectacol ce nu-si poate gasi egalul in Nimic! Creati din dragoste, am sosit aici pentru a impartasi la rindu-ne elementul propriei creatii. Suflete nevinovate si sincere ne-am trezit in mijlocul frumusetilor in care Natura divina ne-a inconjurat, cu toata vraja viului ei si cu toata roza culorilor luminii reflectata in alte mii de culori ale spectrului vizibilului, in sunetul muzicii ce ne incinta auzul la ciripitul pasarilor, la vuietul padurii, la sovaitul apei si ce aprind in noi toate senzatiile si trairile minunate pe care le intilnim de-atitea ori in aceasta Viata…. Intreg Pamintul este un loc al Edenului, un Paradis al Zeilor, Arcadia atit de mult visata de Om…. Si asa va ramine cite vreme omul n-a avut destule cunostinte, dara nici putinta de-a ridica pretentia de-a deveni el insusi Demiurg. Demiurgul cel rau…..